Lilly o privi blocata. Ce naiba facuse? Banuia ca era nervoasa pentru ceea ce devenise, dar cum de stia? Nu spusese nimic, si avuse grija sa nu isi arate inca coltisorii.
- Dar ce am facut? intreba pana la urma.
- Ce ai facut? Ce ai facut?! tipa nervoasa la culme. Ai cotrobait prin casa, asta ai facut! Ti-am spus ca sunt morti! Ti-am spus sa nu te duci in pod! urla Mirabela lovind pana la urma si cu pumnul in masa.
- Am 17 ani, curand fac 18, am si eu dreptul sa-mi cunosc trecutul si parintii! Imi spui mie sa nu mint, dar tu ce ai facut in toti acesti ani?! M-ai mintit, in fiecare zi, spunandu-mi ca sunt morti!
- Sunt morti! tipa Mirabela, fiind pana la urma oprita de Athos care ii facu semn sa se aseze. Aceasta il privi incruntata si plina de nervi, insa pana la urma ii facu pe plac vampirului.
- Aseaza-te, Lilly, te rog. o invita barbatul sa se aseze pe scaun. Aceasta mormai ceva in sinea ei, asezandu-se apoi pe scaun si privind in alta parte, nedorind sa isi priveasca bunica. Mirabela, continua, te rog, cu calm. accentua vampirul cuvantul „calm”, pentru a-i arata ca nu glumea deloc.
- Acum 17 ani, incepu batrana, cand te-ai nascut tu, a fost un razboi crud intre vampiri si varcolaci. Tatal tau era comandantul armatei vampirilor care trebuia sa-i ucida pe varcolaci. Tatal tau stia ce avea sa urmeze dupa acel razboi, incat a pus o vrajitoare sa-ti anuleze puterile de vampir, iar atata timp cat tu nu iti cunosteai trecutul, erai practic un om. Mirabela se opri, inchizand ochii si incercand sa se calmeze. Ii jurase ginerelui ei ca va pastra secretul departe de nepoata sa si ca o va tine om pana la moarte.
Lilly ramase tacuta, si totodata uimita. Nu se asteptase chiar la asta. Tatal ei dorise sa o tina departe de adevarata ei viata?
- Si... chiar sunt... vampir? intreba, asteptand un raspuns de la unul dintre cei doi. O uimea si totodata ii placea. Era un vampir. Ca cei din povestile SF.
- Acum, dupa ce Lilly a aflat povestea, poate sa mearga pe Toprak, unde ii este locul. Nu poate sa mai stea aici, stii bine, batu apropoul vampirul, privind-o atent pe batrana care lasa la iveala un mare oftat.
- Adica fara scoala? se baga Lilly, nemaiputand sa tina intrebarea in ea.
- Ba, bineinteles ca o sa ai scoala! exploda batrana nervoasa la culme. Vei invata sa iti folosesti puterile , sa lupti si sa te aperi. De ce crezi ca tatal tau a vrut sa te tina departe de acea viata? continua, simtind cum iar se enerva. Dar imi promiti ca vii in vizita.
Lilly ramase socata cand auzi. Cedase atat de usor? Asa mare influenta avea barbatul de langa ea de acceptase? Daca nu ar fi fost in varsta, Lilly chiar ar fi putut banui ca bunica il simtapizeaza. Fata dori sa se ridice si s-o ia in brate, insa Athos o opri, spunandu-i sa-si faca bagajele cat mai repede.
- Deja? intreba mirata. Ce era asa mare graba pe el?
- In Toprak anul incepe mai repede decat pe Pamant. Intr-o saptamana va trebui sa incepi ‚noua scoala’, asa ca trebuie sa ne grabim.
Lilly prefera sa taca. Se ridica de pe scaun si urca repede in camera ei, privind in jur si intrebandu-se ce sa ia. Pana la urma, incepu sa-si puna toate hainele preferate in geanta, urmand sa vina alta data dupa restul. Pe langa haine isi lua si obiectele importante pentru ea si pentru orice fata, fiind gata dupa 3 ore de chin, din care cinsprezece minute doar de inchis geanta. Cand cobori cu geanta la parter il observa pe Athos imbracat si gata sa plece. „Ups... cred ca a asteptat cam mult...”
- Gata. Plecam de acum?... intreba, fiind din nou socata.
- Da, haide, raspunse vampirul, luand in mana geanta fetei si ducandu-se cu ea in camera de zi, cea mai mare camera din casa, fiind, intr-adevar, si foarte mare si plina cu rafturi cu carti. Mirabela o imbratisa pe nepoata, soptindu-i sa fie cuminte si sa nu faca prostii pe acolo, dandu-i apoi o suma destul de mare de bani.
- Sa nu ii cheltui din prima, o mustra femeia, facandu-i semn sa se duca dupa vampir.
Lilly nu prea pricepea de ce se ducea in camera de zi si nu ieseau afara. Inca era deja ciudat pentru ea. Cand fata veni langa vampir, acesta scoase din buzunar un rubin bine finisat, in forma de stea. Il aseza pe covor, langa ei, rostind cuvantul „Toprak”, pentru ca in urmatoarea secunda sa dispara din casa bunicii, ajungand in urmatoarea secunda la destinatie. Cand ajunsera unde trebuia, Lilly se clatina putin, socata, privind apoi in jur.
- Cum mama naibii... ce tare!... tipa aceasta, tacand imediat dupa ce Athos ii facu semn. Ups... Tare... nu credeam ca toate astea sunt posibile... rosti socata, incepand sa priveasca in jur, examinand peretii inalti ai holului in care se aflau, poleiti cu aur. Unde suntem? intreba in soapta.
- Suntem in palatul din Toprak. Aici vei sta si vei invata cum e viata de vampir, dar si viata altor natii. Toprak cauta sa creeze pace si prietenii intre natii, asa ca ai grija sa nu sari la gatul cuiva. Daca ai putin noroc, nu vei cadea cu un varcolac in camera, desi exista si situatii de genul asta.
- Adica o sa mai stau cu cineva in camera? intreba Lilly, intrun fel neplacandu-i.
- Da. Asta e interesul planetei! Sa fie pace intre natii. Haide.
Athos incepu sa mearga, strabatand holul destul de aglomerat si plin de agitatie, ajungand in fata unor usi imense, pazite de doi gardieni. Vampirul schimba niste vorbe cu soldatii, vorbe pe care Lilly nu le intelese, intrand apoi si facand semn si fetei sa-l urmeze. „Sa te inclini in fata regelui si a reginei si sa vorbesti politicos.” Lilly trasari cand auzi vocea. Semena cu a barbatului, dar de ce o auzea in gand? Banuia ca asta era o alta abilitate a vampirilor, care ii facea sa comunice mai bine. Dupa ce se inclinara in fata regelui si a reginei, Athos intinse o hartie catre rege, inclinandu-se apoi din nou.
- Lilly Karaly... incepu regele sa citeasca de pe foaie, oprindu-se apoi si privind-o pe fata ciudat.
- Coincidenta, Majestatea Voastra, interveni Athos, respirand usurat cand regele isi intoarse iar ochii in hartie. „Coincidenta? Ce coincidenta?!” tipa Lilly in gandul sau. Coincidenta la ce? Nume? Se chinui sa nu se incrunte, desi mai avea putin si o facea. Iar secrete fata de ea. Deja nu mai suporta. Dupa ce regele termina de examinat foaia, acesta o intinse catre unul dintre baroni care o lua si o adauga printre alte hartii.
- Bine ai venit pe Toprak, draga mea! ii ura regina bun venit cu un zambet larg pe chip. Sper ca vei invata multe. Max, condu-o te rog in camera in care va sta.
In secunda doi, din spatele unui soldat aparu un baiat tanar, inclinandu-se regilor si facand apoi semn fetei sa-l urmeze pana in camera in care avea sa stea. Lilly se inclina si ea politicoasa, urmandu-l apoi pe baiat. Cand ajunse in fata camerei ii multumi, zambindu-i, si deschizand apoi usa si, spre mirarea ei, putin tematoare, lucru care o ingrozi. Ea nu era genul care sa se sperie, si totusi, atunci ii era teama, dar nu stia de ce anume. De trecutul ei sau de viitorul care deja incepuse sa se contureze pentru ea?

Usa camerei incepu sa se deschida, lasand un mic scartait neplacut pentru cei din jur care ar fi dorit liniste. Lilly facu un mic pas, ramanand in usa si privind in camera. Intr-un colt al camerei Lilly zari o fata stand pe marginea patului cu o carte in mana, rasfoind-o. „Da doamne sa nu fie varcolac ...” isi spuse in gand, doar pentru ea. Camera era destul de spatioasa, lucru care o surprinse pe Lilly. De obicei camerele caminelor erau aproape cat asta, iar in acele camera stateau in jur de zece persoane, daca nu mai mult. In camera se aflau doua paturi, ce-i drept, destul de mari, doua sifoniere care nici ele nu se lasau mai prejos si doua masute de lucru. Baia era doar una, insa in momentul de fata chiar nu o deranja pe Lilly, la ce spatiu imens avea.
- Buna, o saluta Lilly intrand si inchizand usa dupa ea. Sunt noua colega de camera, Lilly.
Fata o privi cateva secunde, parca examinand-o. Pana la urma se ridica, apropiindu-se de Lilly si intinzand mana.
- Sara, ma bucur sa te cunosc.
Sara avea un chip bland si un zambet dulce care iti transmitea o unda de calm si fericire. Ochii ei erau de un albastru inchis, lucru care o facu prima data pe Lilly sa creada ca purta lentile, insa ulterior realiza ca pe aceasta planeta nu prea au ajuns lucrurile moderne. Parul ei roscat si lung aluneca pe umerii subtiri si goi. La prima vedere parea o persoana de treaba, insa Lilly stia foarte bine ca pana nu avea sa o cunoasca mai bine, nu trebuia sa o ‚laude’. Esti vampir, nu? intreba fata, privind-o continuu.
- Da, iar tu ?
Sara o privi putin ciudat, incepand apoi sa chicoteasca.
- Pentru un vampir, iti dai cam greu seama ce sunt. Sunt o vrajitoare, raspunse pana la urma vampiritei. Lilly o privi si ea ciudat. Ar fi putut sa-si dea si singura seama?
- M, sunt cam noua cu chestiile astea: vampiri, varcolaci ... vrajitori. Pana acum credeam ca sunt doar in povesti.
Sara o privi din nou ciudat. Nu prea ii venea a crede ce spunea fata, desi era purul adevar. Se multumi insa doar sa zambeasca.
- Haide, ce zici daca ti-as arata orasul si asa ai afla mai multe despre tot ceea ce incerc sa-ti spun acum?
Lilly zambi. O incanta ideea asa ca aproba din cap.
Sara inainta, iesind prima pe usa, intorcand putin capul ca se se asigure ca era urmata de Lilly. Cand aceasta ajunse langa ea, Sara reincepu sa mearga, strabatand culoarul pe care venise Lilly, cotind insa pe alt culoar. Lilly privi putin ciudat. Era sigura ca trebuia sa coboare scarile ca sa poata ajunge jos, insa tacu, banuiand ca vrajitoarea cunostea alte scurtaturi.
- De cat timp est aici? intreba Lilly, spargand tacerea.
- De 2 ani, raspunse Sara, privind-o vesela pe vampirita. Dar familia mea locuieste aici, deci nu prea schimba cu nimic. Cunosteam dinainte sa vin la palat orasul si destul de mult din planeta. Exista doar doua continente, dintre care unul este desert. Continentul pe care ne aflam noi este foarte mare si acopera aproape o jumatate din planeta. Cealalta jumatate este acoperita de apa si putin din ea de acel continent pustiu. Nu locuieste nimeni acolo. Nu stiu de ce. Poate pentru e prea mic ... ca desert se afla si pe continentul nostru. Nu am primit de la nimeni un raspuns. Nu cred ca s-au aventurat prea multi pe acolo.
Lilly o privi pe Sara buimaca. Era deja prea mult pentru ea. Fusese prea atenta la fata ca sa mai realizeze cat mersese sau pe unde cotise, insa se trezi in fata unei usi imense pazite de doi strajeri. Vampirita inainta dupa vrajitoare, inchizand ochii cand soarele puternic o lovi drept in fata.
- M... la dracu’. Stiam ca am uitat ceva acasa... cum am putut sa-mi uit eu ochelarii de soare..., se vaita Lilly, fiind insa prinsa de Sara si trasa.
Dupa cateva secunde indelungate ochii ei incepura sa se mai obisnuiasca, reusind pana la urma sa vada ce era in jur. Multime de oameni ... Peste tot in jurul lor misunau fel si fel de creaturi, incat Lilly tipa cand peste ea fusese impins un varcolac care nu auzise pana acum de epilare. Aceasta facu ochii mari cand observa si elfi; oameni normali pana cand li se vedeau urechiusile ascutite ascunse sub pletele lor lungi si superbe. „Bun... am vazut varcolaci, vrajitori si elfi... deja imi ajung ... Nici macar in New York nu cred ca e atata multime... pana si masinile si se misca mai bine.” isi spuse in gand, fiind atenta sa nu se piarda de Sara. Tot mergand prin atata multime, Lilly reusi sa zareasca pana la urma si tarabele. Stramba din nas, simtindu-se in evul mediu. Brusc realiza ceva, facand-o sa se opreasca.
- Ce s-a intamplat? intreba Sara cu o spranceana ridicata.
- Hm... facu, aratand cu mana catre propriile haine. Toti din jur sunt imbracati ca-n evul mediu... iar eu cu bluza transparenta la spate...! facu, gandindu-se cum o fi reactionat regina cand ii vazuse sutienul. Sara chicoti amuzata, prinzand-o de mana si indemnand-o sa continue sa mearga.
- Lasa ce ne ocupam de asta mai tarziu.
- M... se vaita vampirita. Dar nu vreau sa ma schimb eu... de ce nu va imbracati voi asa? bolborasi fata suparata.
- Fiindca asa sunt timpurile in Toprak. Nu prea stiu cum e lumea ta, dar asa e la noi.
- Adica nu ai vazut Pamantul pana acum? se opri Lilly mirata. Oh... bine... chiar trebuie sa iti fac un tur luuung cu prima ocazie, gesticula vampirita.
- Momentan ti-l fac eu, chicoti Sara, prinzand-o iar de mana si incepand sa mearga.
Lilly ramase tacuta, bombanind in sinea sa si privind in jur, ducand-o gandul la Povestea lui Aladin, desi nu stia de ce... dar daca avea sa gaseasca si covoare zburatoare chiar avea sa-si ia campii de pe acea planeta. Fata vazu atatea tarabe, incat nici nu mai realiza cate au fost cu mancare, cate cu porcarii si cate cu covoare sau tesaturi. La un moment dat, insa, dadu peste cineva, facand-o sa se clatine si sa-si scape din mana telefonul care, de cand venise pe acea planeta, tot cauta sa prinda macar o liniuta de semnal.

Hey hey! Trec si eu pe aci', noua cititoare. Ti-am citit toate next-urile pana in momentul de fata.
Interesanta rau idee cu cartea, si faptul ca doar ea vede. Cred ca ti-ai facut planul l-a sange de ai pus acele citate din jurnal cu ani cu tot.
Imi pare intreseranta ideea, si chiar amuzanta. Numai cum mi-o imaginez pe Lilly, imbracata ca in secolul nostru, aflata acum intre natii care nu stiu decat evul mediu.
Amuzanta faza si cu bluza transparenta si regina
Faza cu ochelarii iar a fost tare ) haha, numai de ochelari nu i-ar fi trebuit sa-i arda acum.
Te-ai inspirat din carti...la unele chestii, nu? Nu stiu, parca imi pare cunoscuta intr-un fel ideea.
Astept next.